● Caria dentară este un proces distructiv cronic al ţesuturilor dure ale dintelui constituind, prin complicaţiile sale, cea mai frecventă cauza de pierdere a dinţilor. Caria dentară este cea mai frecventă afecţiune patologică care apare la om. Cariile dentare pot apărea pe orice suprafaţă a dintelui ce vine în contact cu mediul oral, dar nu se pot forma pe părţile dintelui aflate în interiorul osului alveolar.
● Infecţiile pulpare (cunoscute sub numele de pulpite) sunt cauzate în principal de microorganisme şi bacterii care au punct de plecare în cariile dentare.
CARE SUNT PRINCIPALELE CAUZE ALE APARIŢIEI CARIILOR DENTARE?
Caria dentară apare ca urmare a acţiunii a 3 categorii de factori:
● Factorul infecţios
Cavitatea bucală conţine o mare varietate de bacterii, dar doar un număr restrâns din acestea sunt responsabile de apariţia cariei dentare : Streptococcus mutans şi Lactobacilul sunt cele mai importante dintre acestea.
Bacteriile se acumulează pe dinţi sau gingii în special în locuri unde placă dentară este mai greu de îndepărtat :
– Şanţurile şi fosetele de pe suprafaţa ocluzală a molarilor şi premolarilor;
– Spaţiile dintre dinţi cunoscute şi că spaţii interproximale;
● Factorul alimentar
Factorul alimentar este reprezentat de alimentele bogate în zaharuri sau carbohidraţi. Bacteriile din cavitatea bucală transforma aceste zaharuri în acizi printr-un proces numit fermentaţie acidă.
Dacă sunt lăsaţi în contact cu dintele pentru mai mult timp, acizii vor ataca structurile dure ale dintelui (smaltul, dentina) provocând demineralizarea acestora.
Când demineralizarea continua pentru o perioadă mai lungă de timp, smaltul şi dentina vor pierde cantităţi însemnate de substanţe minerale, lăsând în urma matricea organică, extrem de moale. Datorită consistentei slabe, matricea organică se va dezintegra, formându-se o cavitate.
Mai mult, placă dentară se dezvoltă în special în zonele greu de igienizat unde alimentele bogate în zaharuri rămân pe dinţi.
Pe scurt, bacteriile din placă dentară „se hrănesc” cu zaharuri pe care „le transformă” în acizi. Aceşti acizi vor distruge treptat smaltul şi dentina rezultând caria dentară.
● Terenul sau calitatea şi duritatea ţesuturilor dentare
Cuvântul „teren” se referă la calitatea şi duritatea ţesuturilor dentare (smalt, dentina, cement). Anumite boli sau tulburări genetice pot afecta calitatea smaltului sau dentinei crescând astfel riscul apariţiei cariilor.
În asemenea situaţii, dintii devin mult mai vulnerabili deoarece smaltul care îi acoperă nu mai poate să-i protejeze eficient.
Chiar dacă terenul nu este cauza primordială a apariţiei cariilor, el poate reprezenta un element important.
Dentina şi cementul sunt mult mai susceptibile la apariţia cariilor decât smaltul pentru că au un conţinut mineral mult mai scăzut. În consecinţă, când suprafaţa rădăcinii este expusă (în cazul retracţiei gingivale), cariile se dezvoltă mult mai rapid pentru că rădăcinile dentare sunt acoperite de cement.
Anatomia fiecărui dinte este un alt factor care poate favoriza apariţia cariilor. Dinţii cu şanţuri şi fisuri mai numeroase şi/sau mai adânci pe suprafaţa ocluzala pot dezvolta mai repede carii deoarece acesta este un loc în care placă dentară se poate forma cu mai mare uşurinţă.
De asemenea, cariile dentare se formează şi în locuri în care resturile alimentare stagnează între dinţi.
CONCLUZII
● Toate cariile dentare sunt consecinţa procesului de fermentaţie acidă, iar fermentaţia acidă apare doar unde placă dentară este lăsată în contact cu dinţii.
● Cariile dentare apar mai ales în locurile mai dificil de curăţat:
– şanţuri şi fisuri adânci de pe suprafaţa ocluzala a molarilor şi premolarilor
– zonele dintre dinţi numite spaţii interproximale
● Zonele uşor de curăţat, cum ar fi fetele frontale şi posterioare ale dinţilor dezvolta mai puţine carii.
● Un dinte trebuie să fie expus factorilor cariogeni (adică factorii care cauzează cariile) o anumită perioadă de timp pentru că, cariile dentare să se poată forma.
Frecvenţa cu care dinţii sunt expuşi la aceşti factori joacă cel mai important rol (nu timpul total de expunere).
EVOLUŢIA UNEI CARII DENTARE VARIAZĂ DE LA PERSOANA LA PERSOANĂ ŞI DEPINDE DE MAI MULŢI FACTORI
● forma dinţilor
● igiena orală a fiecărei persoane
● capacitatea salivei de a contrabalansa mediul acid din cavitatea bucală format în urma procesului de fermentaţie acidă
Odată cu trecerea timpului, obturaţiile (sau „plombele”) se pot uza, pot dezvolta suprafeţe rugoase sau adaptarea lor poate lăsa de dorit. De asemenea, lucrările dentare pot suferi diverse modificări care permit cariilor să se formeze sub ele (se pot descimenta, mobiliza, fractură, uza etc).
Cariile dentare care se formează la marginea sau dedesubtul obturaţiilor existente sau a altor lucrări dentare se numesc carii secundare.
ALŢI FACTORI DE RISC
– Gura uscată sau xerostomia creşte riscul apariţiei cariilor deoarece saliva joacă un rol foarte important în contrabalansarea mediului acid format în cavitatea bucală datorită procesului de fermentaţie acidă.
– Alţi factori de risc pot fi : fumatul, expunerea intrauterină sau neonatala la plumb, sărăcia extremă etc.
În consecinţă, orice tulburare care conduce la scăderea cantităţii de salivă creşte riscul apariţiei cariilor.
Programează acum o consultație la clinica noastră și vei primi o evaluare a statusului dentar.
