Endodonţia este specialitatea stomatologică care se ocupa de studiul și tratamentul pulpei dentare.
Dacă un dinte a fost afectat de carie sau traumatizat foarte mult, el dezvoltă boli ale pulpei dentare (nervului). Atunci când bacteriile şi toxinele produse de acestea pătrund în zona de la vârful rădăcinii unui dinte, ele formează o infecţie.
Fiecare dinte are o morfologie proprie ce poate suferi sau nu anumite variaţii. Dinţii prezintă în general între una şi trei rădăcini, iar o singură rădăcina dentară, poate să găzduiască mai multe canale endodontice.
Conform credinţei populare, odată cu îndepărtarea nervului, dintele „moare”. Acest lucru nu este adevărat. Dintele este activ şi funcţionează deoarece se bazează, că sursa de sânge şi ţesut nervos, pe ţesuturile din jur care îl menţin în poziţia lui pe osul mandibular. Dintele îşi va pierde sensibilitatea la fierbinte, rece sau dulce, dar va răspunde la presiunea muşcăturii, etc. Tratat în mod corespunzător, dintele ar trebui să reziste la fel de mult ca şi ceilalţi dinţi şi poate fi folosit chiar că şi dinte de ancorare pentru o proteză parţială sau pentru o punte cimentată.
Dacă în urma consultului medical, stomatologul dumneavoastră hotărăşte că aveţi nevoie de un tratament de canal aceasta nu este neapărat o veste rea, înseamnă că dintele dumneavoastră poate fi încă salvat. Nu trebuie să vă fie teamă, tratamentul se efectuează sub anestezie şi este nedureros. Dacă tratamentul endodontic se efectuează defectuos sau prea târziu, există riscul apariţiilor unor complicaţii. El presupune devitalizarea dintelui ( scoaterea nervului ) şi este considerate singură manevră ” oarbă ” din cadrul terapiei stomatologice, ca urmare, presupune o deosebită atenţie şi îndemânare din partea stomatologului.
Tratamentul endodontic de canal constă în îndepărtarea ţesutului vascular nervos (a “nervului”) din canalele rădăcinilor, urmat de curăţarea, lărgirea şi sterilizarea acestor canale, apoi de obturarea lor. Obturaţia de canal reprezintă ultima etapă a tratamentului endodontic şi constă în sigilarea rădăcinilor cu materiale speciale, care previn infecţiile.
Materialele de obturaţie care există în ziua de azi pot fi pe bază de eugenol, hidroxid de calciu, polimeri răşinici sau glass-ionomeri.
Tehnicile de obturaţie variază şi ele în funcţie de medicul stomatolog dar rezultatul final este acelaşi: îndepărtarea focarului de infecţie, sigilarea canalară şi prevenirea recidivelor.
În ce cazuri se aplică?
Tratamentul de canal se aplică în cazul în care nervul dintelui este distrus ireversibil de carie sau de o traumă. În acest caz pulpa dentară se poate inflama şi se măreşte în volum, iar din cauza presiunii pe care aceasta o exercita asupra cavităţii pulpare, apare senzaţia de durere. Simptomele care apar şi care indică necesitatea unui tratament de canal sunt sensibilitatea dintelui în cazul consumului de alimente prea reci sau fierbinţi, durere în cazul în care mestecam pe dintele respectiv, coloraţie a dintelui sau durere constantă.
Nu întotdeauna însă acest tratament se aplică unui dinte bolnav. În cazul în care se efectuează lucrări protetice în care dintii învecinaţi folosesc ca suport şi vor fi şlefuiţi, tratamentul de canal poate fi făcut preventiv în cazul acestora pentru a evita distrugerea acestor lucrări în cazul unor infecţii ulterioare care pot să apară.
Care sunt avantajele?
Tratamentul de canal împiedica extinderea infecţiei la dinţii învecinaţi şi împiedica distrugerea dintelui unde a apărut infecţia. În funcţie de numărul de dinţi care urmează a fi trataţi, tratamentul de canal se poate efectua în una sau mai multe şedinţe. După eliminarea nervului canalele vor fi obturate ( sigilate ), iar dintele va fi salvat. Poate să apară în timp o colorare a dintelui în urma acestui tratament dar se poate corecta prin albire, faţetare sau prin coronare.
Ce înseamnă şi de ce am nevoie de obturaţie de canal?
Un dinte infectat foarte grav sau unul care e afectat de carie poate fi salvat uneori prin proceduri utilizate atât de stomatologul generalist, cât şi de un specialist în canale radiculare numit endodont. Extracţia este într-adevăr ultima metodă la care apelăm.
Cum ştiu dacă am nevoie de o obturaţie de canal?
● Printre elementele care indică nevoia unui tratament la nivel de canal radicular, putem menţiona: Durere spontană sau pulsaţii concomitent cu muşcătură.
● Sensibilitate la produsele alimentare fierbinţi sau reci.
● Carie severă sau o rană care duce la apariţia unui abces ( infecţie ) al osului.
De ce să cheltuiesc mai mulţi bani pe tratamentul canalului radicular? De ce să nu mi se extragă dintele pur şi simplu?
Pierderea unui dinte poate grăbi pierderea mai multor dinţi. Păstrarea dintelui menţine spaţiul, împiedica mişcarea celorlalţi dinţi şi elimina necesitatea unei punţi sau a unui implant şi a unei coroane. Deşi aparent este mai scump, în realitate este un tratament mult mai eficient din punct de vedere al costului.
